Când un site încetinește, baza de date este primul loc unde să vă uitați și cel mai greu de consultat rapid. Pagina arată timpul de funcționare, conexiunile curente și maxime, numărul de interogări lente, comportamentul cache-ului și dimensiunea fiecărei baze — destul cât să afli în câteva secunde dacă problema locuiește aici.
Conexiunile raportate la maximul configurat sunt cifra care explică majoritatea căderilor. Un server care și-a atins limita refuză conexiuni noi, iar aplicația raportează o eroare de bază de date care nu spune nimic despre cauza reală. Interogările lente sunt celălalt capăt: câteva sunt normale, un contor care urcă constant înseamnă de obicei că o interogare și-a pierdut indexul la o modificare de schemă.
Dimensiunile apar fiindcă creșterea se rezolvă mai ușor din timp. Un tabel care crește nelimitat — rânduri de sesiune, un tabel de jurnal, o coadă pe care nu o consumă nimeni — este o problemă lentă cât timp există spațiu și o problemă urgentă la trei dimineața, când nu mai există. Pagina de discuri din panou arată cealaltă față a aceluiași lucru.
Merită să știți ce vede această pagină și ce nu. Citește starea MySQL din interior — conexiuni, interogări, dimensiuni — dar tace despre ceea ce stă sub baza de date. Un serviciu oprit îl observă Monit, iar despre un disc care a început să cedeze avertizează SMART, de obicei cu mult înainte ca încetinirea să se vadă în interogări. Cauza unei baze lente se află adesea sub baza însăși.